Jurnalul lui Iby – Călătoria mea și a corpului meu în timp, Episodul 14

Postările din ‘Jurnalul lui Iby – Călătoria mea și a corpului meu în timp’ fac parte dintr-o serie de articole care documentează pas cu pas călătoriei Ibolyei în remodelarea corpului său după nașterea celor două fiice gemene ale sale. Iby este membră a comunității de membri Limitless Bacău, iar procesul de 3 luni este susținut într-un membership activ în programul online de slăbire Reset by Limitless dar și de o serie de conversații pe care Iby le are săptămânal cu Andra, fondatoarea programului și din care își extrage parte din motivația și curajul de a face pașii necesari către corpul suplu, sănătos și puternic pe care și-a propus să îl aibă din nou. Episodul 1 poate fi citit dând click aici, episodul 2 aici,episodul 3 aici, episodul 4 aici, episodul 5 aici, episodul 6 aici, episodul 7 aici, episodul 8 aici, episodul 9 aici, episodul 10 aici, episodul 11 aici iar episodul 12 aici, iar episodul 13 aici.

Săptămâna 13

Iby:  Mulți zic că fericirea poate fi un moment, poate fi un obiect, o persoană sau o întâmplare. Eu zic că fericirea este o alegere, o responsabilitate și o mentalitate. Momentele, obiectele, persoanele și întâmplările contribuie la fericirea noastră, sunt câte o bucurie și ne ajută să trecem peste obstacole. Dar gândirea de bază contează și mai ales felul în care gestionăm tot ce apare în viața noastră. Când reușim să creăm un echilibru între minte și corp este mult mai ușor să gestionăm și lucrurile care sunt negative la prima vedere. Iar împreună cu acest echilibru vine și fericirea care până la urmă este scopul fiecăruia.

Orice om întâlnesc, care vrea familie, bani, mașină, siluetă, relație, job sau orice altceva în lume de fapt caută fericirea care se asociază cu dorința lui. Deci putem spune că scopul nostru este fericirea. Nu este mai ușor să fim prima oară fericiți și numai după acesta să alergăm visele noastre? Poate este doar o părere, așa se văd lucrurile din unghiul meu acum.

Andra – Vorba cea bună

De ceva ani e un gând care nu-mi dă pace. Mi se tot repetă în minte, de parcă ar mai fi o parte din el pe care ar trebui să o înțeleg. Și anume că ‘Ce ne fură cel mai adesea fericirea sunt lucrurile frumoase dar netrăite din noi.’ Adică dacă în tine există cu adevărat posibilitatea de a avea poate o reușită profesională mare, o familie frumoasă, o pasiune adevărată pentru o activitate poate neobișnuită multora, un corp impecabil, există posbilitatea ca până nu împlinești acel lucru să ai senzația mereu că…ceva parcă lipsește. Și că totuși fericirea nu vine atât din atingerea acelui lucru ci din a te pune pe drumul de a-l obține. Fix asta pare să trăiască Iby zilele acestea.

Deși mai avem o bucată de drum până la cea mai frumoasă variantă de corp pe care Iby îl poate avea, deja simte toată fericirea pentru că deja face toate lucrurile pentru a ajunge acolo: și-a schimbat într-un mod surprinzător de bun atitudinea față de propriul corp, are o alimentație la fel de echilibrată ca și cum așa ar fi mâncat întotdeauna, face sport de drag pentru prima dată în viață și toate astea le-a integrat atât de natural în viața sa pe parcursul celor 13 săptămâni încât acum tot ce se simte e o relaxare și o bucurie de a fi pe drumul ăsta. Și în caz că ăsta e primul episod din serialul nostru pe care îl citiți, vă recomand să aruncați un ochi pe primul episod ca să aveți imaginea faptului că punctul din care a plecat Iby era tocmai la polul opus, încărcat de regrete, deznădejde, destule mâncăruri grele și speranțe puține.

Tocmai asta-i bucuria…că a făcut TOT acest drum, pas cu pas, cu atât de multă asumare că acum face atât de mult parte din ea…că săptămâna trecută m-a surprins când a spus că își dorește să facă ceva ca să dea mai departe tot acest bine. Și pentru că trăim într-un Univers din care e clar că nici simțul umorului și nici spontaneitatea nu lipsesc, stați să vedeți ce i s-a întâmplat.

Iby – Călătoria mea

Acum trei zile am avut un sentiment și un gând foarte palpabil că bucuria pe care o am în suflet și încrederea pe care am învățat să o păstrez e mai mare decât încape în mine, în sufletul meu, în mintea mea, așa că îmi doresc cu adevărat să dau din ea mai departe, să dau din ea pentru o altă persoană sau poate alte persoane care au nevoie de aceste sentimente, care duc lipsa de încredere în sine și dragoste de propria persoană. Am simțit și chiar am spus celor de lângă mine că sunt gata să ajut pe alții, vreau să văd cât mai multe persoane zâmbitoare în jurul meu.

Trei zile… și mi-a și scris o veche cunoștință, căreia prin minune i-a apărut pe Facebook jurnalul meu și l-a citit. Această persoană, e de asemeni în perioada de revenire după naștere și trece prin aceleași sentimente ca și mine. M-a contactat după mulți ani, lucru care a fost o surpriză foarte mare pentru mine. Am simțit în mesajele ei tot ceea ce am simțit eu acum câteva luni și deodată nu știam de unde să încep și ce să îi spun să se oprească din a se învinovăți pe ea și corpul său. Așa că i-am dat câteva sfaturi, pe care mi le dădea și mie Andra la început. Știam că aceste sfaturi nu vor da greș și vor avea rezultate, așa că fără nicio ezitare i-am spus cum să înceapă drumul către dragostea de sine.

Este și ea mamă și nu îi este ușor, am simțit din mesajele ei că flacăra dorinței de a se întoarce un corp pe care să îl iubească arde mai tare decât a ars vreodată, am simțit că nu mai găsește frumusețea uitându-se în oglindă și că acum este oarbă, așa cum eram eu. Pentru că acum știu…frumusețea este tot acolo.

A spus că nu mai crede în minuni, dar că citind jurnalul a apărut o scânteie de speranță pentru ea, care acum arde și arde. Așa că am luat cele mai bune lemne pe care le-am avut și le-am pus în focul ei, ca acea flacără să nu moară. Totuși cred că ea nu știe cât de mult m-a ajutat și pe mine această conversație. Faptul că am încurajat-o mi-a dat și mie un sentiment de împlinire, de încredere și am simțit că dăruind sunt și mai bucuroasă decât înainte. Văzând că mesajele ei devin din ce în ce mai optimiste creștea și bucuria mea. Mi-am propus să o mai ”deranjez” din când în când și să o ajut în caz că are nevoie de o persoană care să o asculte. Sunt convinsă că va reuși să își atingă scopul, dar în primul rând știu că în scurt timp se va iubi mai mult decât se iubea vreodată. Și asta e neprețuit.

Nu mai trec zile în care să nu mă bucure rezultatul obținut. Ori mă trezesc cu gândul curat și bucurie, ori apare cineva și îmi face ziua fericită, ori încap într-o haină veche uitată în garderobă, ori îmi place o poză făcută recent.

Iar am fost la o nuntă și am dansat toată noaptea. Nu mă mai simt atât de obosită, nu mai stau doar la masă și rezist ore întregi pe tocuri. Înainte eram obosită, greutatea corporală nu mă ajuta nici măcar când era vorba de distracție. Acum îmi este greu să port în brațe copilul meu, care are doar 10 kilograme, în timp ce eu am slăbit deja 12 kilograme. Vă imaginați asta? Mă dureau genunchii, mușchii mă părăseau când aveam nevoie de ei, transpiram mai mult și eram și tristă. Nici fizic și nici psihic nu îmi era bine. Dar asta este doar o amintire neplăcută acum. Prezentul e fericire.

Rămâneți cu mine!

***

Alimentația urmată de Iby în cele 3 luni ale călătoriei sale dar și know-how-ul nutrițional pot fi accesate în programul online All-inclusive RESET.

Cumpără acum pachetul RESET cu 50% DISCOUNT și creează-ți corpul de vară pe care ți-l dorești.Click AICI și fii unul dintre cei care se vor bucura de o transformare corporală rapidă în această vară. Număr limitat de pachete!