Jurnalul lui Iby – Călătoria mea și a corpului meu în timp, Episodul 2
Postările din ‘Jurnalul lui Iby – Călătoria mea și a corpului meu în timp’ fac parte dintr-o serie de articole care documentează pas cu pas călătoriei Ibolyei în remodelarea corpului său după nașterea celor două fiice gemene ale sale. Iby este membră a comunității de membri Limitless Bacău, iar procesul de 3 luni este susținut într-un membership activ în programul online de slăbire Reset by Limitless dar și de o serie de conversații pe care Iby le are săptămânal cu Andra, fondatoarea programului și din care își extrage parte din motivația și curajul de a face pașii necesari către corpul suplu, sănătos și puternic pe care și-a propus să îl aibă din nou. Episodul 1 poate fi citit dând click aici.
Prima săptămână
‘Ești o frumoasă și să știi că ai mai slăbit!‘, îi spune George, soțul lui Iby, într-o dimineață când o vede intrând în camera în care el deja își începuse ziua de lucru. Deși probabil George n-a știut atunci, cuvintele lui urmau să fie combustibil suficient pentru încă o săptămână din programul disciplinat de mese al lui Iby.
Mai târziu Iby își dă seama și ea însăși spune că unul din secretele fiecărui pas făcut cu succes a fost să găsească și să se bucure cu adevărat de ceea ce ea numește acum ‘recompense’. George i-a oferit prima recompensă – combustibil.
Andra – Vorba cea bună
În miile de cazuri ale membrilor din comunitate, care mi-au trecut prin mâini în spatele cortinei, mereu venea și revenea un gând – faptul că remodelarea corpului, deși din punct de vedere un proces biologic de exactitatate aproape matematică (raportul calorii ingerate minus calorii consumate în activitatea zilnică trebuie să fie unul negativ), procesul nu-i aproape niciodată atât de simplu. Și de cele mai multe ori cauza pentru asta nu e ce punem în farfurie, asta fiind de fapt consecința, ci ce punem în gândurile și aitudinile noastre față de propriul corp.
Așadar mi-am dorit să aleg omul potrivit pe care să încerc să îl însoțesc pe propriul drum de remodelare, susținându-l activ și ajutându-l să-și cheme curajul, disciplina și motivația prin conversațiile noastre și vorba cea bună. Când am ales-o pe Iby, am ales conștient un caz despre care credeam că nu avea să fie simplu. Iby era în primul său ani de a fi mamă, și nu pentru un bebeluș ci pentru gemeni. Asta venea la pachet cu un program zilnic de trezit/ culcat/ hrănitat/ alăptat care fusese deja elementul care o împiedicase să aibă succes în prima sa încercare cu două luni de program Limitless, într-o comunitate despre care știam că e la cote înalte de succes mai mereu.
Jurnalul lui Iby din ziua zero mi-a dat un indiciu. Faptul că multe din daunele făcute asupra corpului vin din faptul că punem pe pilot automat tot ce ține de el. Așadar exercițiile pe care le-am avut drept temă împreună pentru săptămâna următoarea au fost unele menite să o readucă pe Iby cât mai conștientă, prezentă și atentă în relația cu propriul corp, introducând și un obicei nutrițional corect – hidratarea suficientă. Dar asta abia în episodul următor. Să vedem cum s-a descurcat de data asta.
Întâmplarea face că în urmă cu aproape un an și jumătate o cunoscusem pe Iby, de fapt asta se întâmpla chiar în noaptea în care urma să afle că e însărcinată, la nunta unor prieteni. Când am revăzut-o, după șase luni de la naștere bebelușilor pentru primele momente n-am recunoscut-o, lucru care m-a stânjenit zdravăn atunci. Dar de ce? Motivul nu era nicicum transformarea fizică în urma kilogramelor în plus. Iby pe care o revedeam era acum un om vizibil vizibil descumpănit, descurajat, iar sentimentul său că e pe un drum ‘fără ieșire’ i se citea cu ușurință pe chip.
Ăsta era de fapt și motivul pentru care n-o recunoscusem. În urmă cu 18 luni s-a întâmplat să stăm exact la aceeași masă și să intrăm în vorbă observând că purtăm inele identice. De’ale fetelor. Era o seară de vară cu o temperatură perfectă, iar locul în care eram era un hotel împodobit cu flori și luminițe, în mijlocul unui câmp cu cel mai plin cer de stele pe care îl văzusem. Nu-i nevoie să mă credeți pe cuvânt despre frumusețea locului, vă las aici o poză despre cum se vedeau împrejurimile a doua zi de dimineață 🙂
Iar Iby? Dacă s-ar fi dat premii, cu siguranță Iby ar fi câștigat premiul pentru cea mai nestăvilită poftă de viață. Radia de bucurie și vesel. Și pe cuvânt că dansează foarte bine. Și mult! Ce se întâmplase între timp? Așa forță de a stinge entuziasmul și bucuria de a fi în propria piele să aibă niște kilograme în plus?
Iby – Călătoria mea
A început călătoria și simt că am avut un start bun. Prima săptămână era despre managementul timpului și despre regula de a avea o masă mică o dată la 3 ore. Ce spunem cel mai des când nu ne iese este că n-avem timp, așai? Am reușit să fac un pas la fiecare 3 ore, ceea ce este o realizare mare pentru mine. Înainte credeam că nu am timp de nimic, uitam să mănânc și chiar să beau apă, dar acum reușesc să fiu din nou atentă la nevoile mele peste zi.
Mereu am știut că fiind optimistă și pozitivă pot face orice, dar trecând de la gândurile bune și punând în practică nu pot face orice, ci totul! Acum am început să mă încurajez zilnic ca o prietenă bună și nu doar să sper la o siluetă mai frumoasă, ci să ȘTIU că o voi avea. ‘Am cheia în mână și știu să o folosesc. Ce trebuie mai mult? Ambiție, optimism și atenție.’ obișnuiesc să îmi spun acum.
De data aceasta soțul a decis să urmeze împreună cu mine planul meu de alimentație. Bineînțeles, înainte de toate, a verificat ce este în meniu. 🙂 Așa că nu trebuie să gătesc separat și pentru el, ceea ce este un mare plus. Fără acest sprijin ar fi mult mult mai greu. Aș găti mai mult și în plus aș avea ispita în fața mea în fiecare zi, iar deocamdată nu simt că am chiar toată forța de care aș avea nevoie ca să rezist.
În prima zi de după conversația cu Andra mi-am dat seama că am un cuptor, pe care l-am folosit maxim o dată sau de două ori pe lună. Mereu mă lăudam că nu trebuie sa curăț cuptorul deoarece este curat mereu… aha! Mi-am adus aminte instant cât de mult ulei de floarea soarelui am cumpărat înainte și cât de mult am prăjit tot ce mâncam. Acum dintr-odată trebuia să folosesc cuptorul.
Am rămas plăcut impresionată la prima folosire, deoarece am avut un singur lucru de făcut: să așez mâncarea în cuptor și de aici puteam să îmi văd de treaba. Primul avantaj era evident – cuptorul face treaba în locul meu, trebuie doar să verific la jumătate ce se întâmplă cu mâncare, iar la sfârșit este deja gata de servit. ”Wow!” s-a auzit în colțul minții, am și uitat că funcționează așa ușor. Nu mai trebuia să stau lângă tigaie, nu s-a umplut casa de fum, nu mirosea totul a mâncare, și între timp am reușit să petrec timp prețios cu fetele mele.
Săptămâna care a trecut am avut și o primă tentație serioasă. Am mers la casa părinților unde am dat de toate gusturile copilăriei. Dintre care, cel mai greu, mi-a fost să mă abțin de la cartofii cu tarhon. Dar complimentul primit cadou de la George, soțul meu, îmi dă combustibil suficient și speranță că săptămâna viitoare mă voi descurca chiar mai bine. Merg cu toată inima pe drumul ăsta, pentru că îmi doresc să îmi transform corpul, să mă iubesc din nou și să mă privesc cu prietenie și bunătate. Rămâneți cu mine!
***
Alimentația urmată de Iby în cele 3 luni ale călătoriei sale dar și know-how-ul nutrițional pot fi accesate în programul online All-inclusive RESET.