Motivation & Will

Au trecut deja trei săptămâni de când am revenit la Limitless. Cu toate că mă consider de acum o participantă cu vechime, săptămâna trecută am primit încă o lecție despre voință și motivație.

De obicei se spune că începutul este greu, dar pentru mine a continua, a persista și a îmi menține concentrarea este mult mai dificil. Am început de luni în forță, cu planul alimentar pe frigider, cu proviziile făcute și cu gândul la pătrățelele pe care le astept de multă vreme pe abdomen ?.

Doar că undeva pe la mijlocul săptămânii motivația mea a scăzut – a scăzut dramatic (cum s-ar zice la știri)! Întotdeauna intervenea ceva. Motive și pretexte sunt multe, nici nu trebuie să caut prea adânc. Perioada asta sunt singură și voi fi singură destul de mult timp. Atunci când îmi lipsește cel mai bun prieten, omul care mă încurajează mereu, mă motivează (a se citi „mă ține departe de frigider”) și îmi dă încredere, mă îngrop în muncă. Uite așa s-a întâmplat să ajung târziu acasă, mereu foarte obosită și cu gândul la orice altceva mai puțin la pregătirea pachetului pentru a doua zi. Desigur, dimineața următoare nu reușeam niciodată să mă trezesc la timp. Rezulta de aici câte o porceală de toată frumusețea ☹. Asta m-a făcut să înțeleg că încă nu am încă disciplina pe care o doresc în stilul meu de viață,  dar că nici nu mai simt dezamăgirea pe care o simțeam înainte.

În trecutul meu sunt multe încercări de a slăbi și cel puțin tot atâtea metode testate. Doar că de fiecare dată întâmpinam aceeași problemă: după primele kilograme date jos, undeva în mintea mea se fixa idea că asta e tot ce pot, că nu voi reuși mai mult. Renunțam la tot, la speranță, la încredere, renunțam la mine.

Aseară am ieșit din sală și am stat pur și simplu în mașină câteva minute bune cu un zâmbet uriaș pe buze. Cu zgomotul motorului la ralanti pe fundal, mi-am amintit cum obișnuiam să refuz categoric învitațiile prietenilor de a ieși în oraș sau la piscină, dorindu-mi să mă ascund de toți. Îmi tot repet că nu sunt foarte diferită de persoana de anul trecut care se închidea în casă, dar nu mai cred că e adevărat. Undeva, ceva s-a schimbat la mine. Acum eu sunt cea care întreabă când ieșim în oraș sau când mergem la piscină; abia aștept să pun în folosință noul costum de baie pe care nu am avut curaj să îl îmbrac niciodată ?! Iaca unde era încrederea în mine însămi, cum stătea ea acolo ascunsă sub straturile de grăsime care dispar încet, încet. Uite cum am găsit răbdarea de a munci pentru fiecare mușchi pe care îl văd conturându-mi frumos corpul. Ce e drept, abia aștept pătrățelele alea (și încă cum!), doar că de data aceasta știu că nu vor apărea niciodată din senin. Respir adânc și merg mai departe cu ochii țintă pe obiectivul meu!

Sunt norocoasă că am alături doi antrenori minunați care nu mă lasă la greu și un grup de oameni care se luptă ca și mine cu propriile neputințe, cu propriile frici și cu complexele pe care fiecare le are. Sunt faini oamenii ăștia! Faini tare! Cei care mă cunosc știu că nu sunt vreo pasionată de sport și că am avut multe seri în care am preferat să lucrez decât să merg la sală.

Dar la Limitless merg pentru că acolo mă încarc cu energie și cu zâmbet! Oamenii de aici sunt cei care mă ajută acum să merg mai departe și să depășesc obstacolul de săptămâna trecută. Mereu plec de la sală simțind deja febra care se va instala a doua zi. Dincolo de toată munca din timpul antrenamentelor sunt atât de multe momentele de râs nebun și de veselie! Asta face Limitless să fie limitless: siguranța că nu mergi la sală, ci la un fel de „ieșeală” cu prietenii. Singura diferență este că în loc să stai la un ceai, faci exerciții. În ambele cazuri distracția este garantată!

Maria Emilia este membră a comunității din Iași și se află deja la a cincea ediție în cadrul Limitless.