Jurnalul lui Iby – Călătoria mea și a corpului meu în timp, Episodul 14

Postările din ‘Jurnalul lui Iby – Călătoria mea și a corpului meu în timp’ fac parte dintr-o serie de articole care documentează pas cu pas călătoriei Ibolyei în remodelarea corpului său după nașterea celor două fiice gemene ale sale. Iby este membră a comunității de membri Limitless Bacău, iar procesul de 3 luni este susținut într-un membership activ în programul online de slăbire Reset by Limitless dar și de o serie de conversații pe care Iby le are săptămânal cu Andra, fondatoarea programului și din care își extrage parte din motivația și curajul de a face pașii necesari către corpul suplu, sănătos și puternic pe care și-a propus să îl aibă din nou. Episodul 1 poate fi citit dând click aici, episodul 2 aici,episodul 3 aici, episodul 4 aici, episodul 5 aici, episodul 6 aici, episodul 7 aici, episodul 8 aici, episodul 9 aici, episodul 10 aici, episodul 11 aici iar episodul 12 aici, iar episodul 13 aici.

Săptămâna 13

Iby:  Mulți zic că fericirea poate fi un moment, poate fi un obiect, o persoană sau o întâmplare. Eu zic că fericirea este o alegere, o responsabilitate și o mentalitate. Momentele, obiectele, persoanele și întâmplările contribuie la fericirea noastră, sunt câte o bucurie și ne ajută să trecem peste obstacole. Dar gândirea de bază contează și mai ales felul în care gestionăm tot ce apare în viața noastră. Când reușim să creăm un echilibru între minte și corp este mult mai ușor să gestionăm și lucrurile care sunt negative la prima vedere. Iar împreună cu acest echilibru vine și fericirea care până la urmă este scopul fiecăruia.

Orice om întâlnesc, care vrea familie, bani, mașină, siluetă, relație, job sau orice altceva în lume de fapt caută fericirea care se asociază cu dorința lui. Deci putem spune că scopul nostru este fericirea. Nu este mai ușor să fim prima oară fericiți și numai după acesta să alergăm visele noastre? Poate este doar o părere, așa se văd lucrurile din unghiul meu acum.

Andra – Vorba cea bună

De ceva ani e un gând care nu-mi dă pace. Mi se tot repetă în minte, de parcă ar mai fi o parte din el pe care ar trebui să o înțeleg. Și anume că ‘Ce ne fură cel mai adesea fericirea sunt lucrurile frumoase dar netrăite din noi.’ Adică dacă în tine există cu adevărat posibilitatea de a avea poate o reușită profesională mare, o familie frumoasă, o pasiune adevărată pentru o activitate poate neobișnuită multora, un corp impecabil, există posbilitatea ca până nu împlinești acel lucru să ai senzația mereu că…ceva parcă lipsește. Și că totuși fericirea nu vine atât din atingerea acelui lucru ci din a te pune pe drumul de a-l obține. Fix asta pare să trăiască Iby zilele acestea.