The Blind Side – review
Care sunt șansele să devii unul din cei mai cunoscuți sportivi debutanți ai fotbalului american atunci când faci parte dintr-o categorie defavorizată financiar, discriminată rasial și fără acces la resursele care te-ar putea pune sub un reflector de lumină? Aproape zero, însă uneori norocul îți surâde, iar talentul reușește să strălucească dincolo de circumstanțele nefavorabile.
Pentru astfel de momente în care viața bate filmul, regizorii de la Hollywood (și nu numai) au inventat un gen cinematografic în care filmul se inspiră din biografiile oamenilor reali (în cazul nostru este vorba un jucător de fotbal american) în încercarea de a recrea pentru marele ecran acele povești care nu se conformează normelor și care îi pot inspira și pe alții. Un astfel de exemplu de lungmetraj este cel regizat de John Lee Hancock, cu Sandra Bullock și Quinton Aaron în rolurile principale: “The blind side”.
În plus, pentru că tot se apropie Oscarurile, ar trebui menționat că în 2010 Sandra Bullock a fost distinsă de Academia Americană de Film pentru rolul din această peliculă cu o prestigioasă statuetă, acordată pentru cel mai bun rol feminin. De asemenea, până în acest moment, rolul din “The blind side” rămâne singurul din întreaga carieră a actriței care a reușit să îi aducă un Oscar.
Revenind însă la subiectul filmului, cine este Michael Oher și care este drumul care l-a purtat de la condiția de tânăr sărac, fără un acoperiș deasupra capului, la cea de senzație a fotbalului american? A fost vorba exclusiv de talent? A fost vorba doar de muncă asiduă și determinare? Regizorul lungmetrajului “The blind side” pare să ofere un răspuns complex la aceste întrebări.
Actorul Aaron Quinton care îl interpretează pe Michael Oher în “The Blind Side”
Cu alte cuvinte, John Lee Hancock se folosește de povestea incredibilă a lui Michael Oher pentru a face un statement despre ce înseamnă succesul în lumea sportului. Nu este vorba doar de talent și muncă, ci si de oamenii cu care te înconjori și care te susțin. Luat în preajma majoratului sub aripa protectoare a unei familii bogate, personajul principal reușește să depășească toate barierele care până în acel moment îl împiedicau să își atingă scopul. În cazul lui Michael Oher, limitele nu fuseseră autoimpuse, ci mai degrabă forțate asupra sa de un context nefavorabil și de o societate care nu este dispusă să judece dincolo de aparențe, de culoarea pielii, de hainele cu care ești îmbrăcat, etc. Așa cum se întamplă de cele mai multe ori, nu noi suntem cei care ne setăm limitele, ci mai degrabă interiorizăm tacit preconcepțiile celorlalți asupra noastră.
Considerăm că nu suntem suficient de buni doar pentru că nu ni s-a spus suficient de des că putem realiza mai mult. Lasăm opiniile celorlalți să se transforme într-o identitate care nu este a noastră. Filmul este foarte atent la astfel de contexte care ne setează personalitatea și care ne îngrădesc posibilitățile: spre exemplu, din cauza staturii impunătoare Michael este numit de toți cunoscuții Big Mike, însă el preferă să i se spună pe nume. În ciuda aparențelor, identitatea lui nu este cea a unei persoane fioroase, ci dimpotrivă. Societatea a ales să se refere la Michael Oher sub denumirea de Big Mike fără a privi dincolo de statura lui impozantă. Iar Michael a acceptat tacit această convenție până în momentul în care familia care l-a luat sub aripa lui i-a oferit șansa să fie el însuși.
Confruntat cu o lume care până aproape de momentul majoratului a gândit în preconcepții despre el, lipsit de afecțiunea unei familii, de apropierea față de un cerc de prieteni, Michael a dezvoltat un instinct de a proteja lucrurile dragi din jurul lui. Iar noua lui familie adoptivă, dincolo de mijloacele financiare puse la dispoziție, i-a oferit protagonistului acel motiv pentru care merită să lupte, acel mediu sigur pe care trebuie să îl protejeze.
Probabil cel mai emoționant aspect al filmului nu este legat de faptul ca protagonistul devine un personaj de succes în lumea sportului prin muncă și determinare (de altfel, filmul nici nu pune accent pe ilustrarea antrenamentelor dificile), ci faptul că ceea ce l-a salvat de la o soartă mult mai puțin glorioasă a fost generozitatea unor oameni care au văzut în el ceea ce el ascunsese de toată lumea. Uneori, ceea ce ne lipsește pentru a atinge performanța nu constă în efortul fizic, ci în curajul de a ne deschide în fața celorlalți.
Sursă foto: David Torcivia via Wikipedia and Neon Tommy via Flickr