Curajul de a mă privi în oglindă
Am vorbit de multe ori despre toate încercările mele de a fi eu și despre lupta pe care am dus-o ani la rând cu mine însămi. M-am gândit zilele acestea ce a schimbat la mine Limitless, ce a adus nou în mine, cum mi-a antrenat voința și iată la ce concluzie am ajuns: pentru a aduce o schimbare în viața ta îți trebuie un strop de motivație, pentru a-ți dori să ai grijă de tine trebuie să te iubești pe tine, iar pentru a persevera în toate acestea îți trebuie o doză mare de optimism.
Numai că primul pas, motivația, a fost cel mai greu. Ca să fiu motivată, trebuie să fiu fericită PUNCT! Eu așa funcționez! Intrarea în programul ăsta minunat a fost momentul meu de fericire și de motivație. Încântarea mea era atât de mare, încât părea aproape palpabilă și stropul de motivație de la început a crescut cu fiecare sfârșit de ediție, cu fiecare evaluare și cu fiecare rezultat. Am devenit perseverentă. Fără să îmi dau seama exact cum, am ajuns să mă iubesc, să îmi iubesc corpul și să îmi doresc să am grijă de mine, să devin un Eu mai bun. Acestea sunt lucrurile pe care eu le-am descoperit la Limitless. Am găsit un soi de mulțumire de sine de care nu am mai „gustat” până acum.
Așa am ajuns să nu mai depind de scăderi dramatice ale numărului de pe cântar. Nu mai vreau rezultate de azi pe mâine, care să țină doar mâine, ci îmi doresc o schimbare pe termen lung. Și Limitless asta îmi oferă. E un program intensiv de remodelare corporală, dar procesul este unul sănătos, atât pe partea de antrenamente, cât și pe partea de nutriție. La Limitless cuvântul „dietă” nu este sinonim cu „o cură de slăbire”.
Credeam că după 5 ediții de Limitless, nimic nu mă mai poate lua prin surprindere, credeam că știu exact la ce să mă aștept din partea antrenorilor, la ce mi se pregătește la fiecare antrenament și ce aș putea găsi în fiecare plan alimentar. Cu toate astea… Surprizăăăă!!! (mai exact surprize! ? )
Prima surpriză a fost planul alimentar vegan pe care l-am cerut din dorința de diversitate. Nu că planurile nutriționale de până acum nu ar fi fost suficient de diverse, dar dacă tot am scăpat de teama de nou si Limitless mi-a deschis ochii spre o grămadă de feluri de mâncare și de combinații la care nu m-aș fi gândit, am zis să încerc și ceva mai puțin obișnuit.
Și WOW! Am descoperit o o grămadă de rețete noi și delicioase, dar cel mai mult mă încântă rapiditatea cu care pot să le prepar! Pentru cine nu a încercat recomand budinca de mei cu lapte de migdale! O delicioșănie în toată regula! Sau budinca de chia cu fructe de pădure… sau ciupercile la cuptor umplute cu tofu… sau salata de spanac crud cu paste integrale si diverse semințe… sunt atât de multe încât aș putea să scriu un întreg articol doar despre asta! Yummmyyy!!!
A doua surpriză – Febra musculară care încă apare după aproape fiecare antrenament, mereu în alte locuri, semn că exercițiile sunt atât de bine gândite și structurate încât să nu rămână niciun mușchi nelucrat. Limitless mi-a demonstratcă pot face febră în locuri pe care nu credeam că le am! Și cumva mă bucur de fiecare dimineață în care abia mă dau jos din pat sau mă chinui să cobor scările. Am observat cum la fiecare antrenament mă concentrez să lucrez cât mai intens. Dacă Gianina anunță „genuflexiuni” sau „fandări”, mă străduiesc să le fac cu săritură, iar faptul că nu demult aveam nevoie să mă ridice cineva dacă stăteam pe vine mi se pare incredibil… și crește inima-n mine cât China când văd privirea aprobatoare a lui Daniel sau când Giani spune „sunt mândră de tine!”…
Limitless mi-a redat curajul de a mă privi în oglindă și de a pune baterie la cântar fără a-mi fi groază să mă urc pe el. În plus, genunchii mei sunt recunoscători ;)!