“It’s easier to be slim by design than to be slim by willpower”

Aceasta este una dintre concluziile cercetatorului Brian Wansink care ce a realizat mii de studii din nevoia de a intelege putinul pe care oamenii il stiu cu privire la ce vor sa manance si de ce.

Acum aproximativ 20 de ani, Wansink, profesor la Universitatea Wharton, impreuna cu studentii sai, a realizat un studiu in randul cinefililor din Philadelphia. O parte dintre subiecti au primit pungi mari de snack-uri de cate 400 de calorii fiecare, iar ceilalti patru pungute mici de cate 100 de calorii fiecare. S-a constatat ca cei cu pungutele mici au mancat mai putin (doar cate doua) si au declarat ca ar fi fost de acord sa plateasca cu 20% mai mult daca snack-urile ar fi fost vandute in pachete mai mici. Aceasta concluzie a fost definitorie pentru cariera sa si si-a dorit sa o dezvolte.

Wansink, acum profesor si director al Cornell Food and Brand Lab si autorul a mai multe carti, printre care si  „Slim by design”, este initiatorul a  1.200 studii despre comportamentul alimentar al oamenilor. Concluzia acestora este ca suntem condusi si influentati de ceea ce ne inconjoara.

Desi ne credem liderii propriilor noastre planuri alimentare, se pare ca stim mult mai putin atunci cand este vorba de alegeri alimentare. Alegerile pe care le facem nu sunt doar cu privire la ce tip de aliment alegem sa consumam, oua sau cereale sau ce tip de cereale, noi alegem si cate cereale sa avem in bol si cat lapte sa turnam peste acestea. Si toate aceste decizii nu se fac pe baza unor criterii bine definite, ci sunt influentate de diversi factori de conjunctura.

Facem peste 200 alegeri alimentare in fiecare zi, si, din pacate, nu intotdeauna aceste alegeri sunt dictate de nivelul de satietate al stomacului nostru, ci de ceea ce vedem. O alimentatie sanatoasa are foarte putin de-a face cu vointa. Acest lucru este evidentiat intr-un alt studiu al lui Wansink cu patru boluri cu supa, dintre care doua aveau un sistem de reumplere automata, ascunsa sub masa. Se pare ca participantii care aveau alocate cele doua boluri cu sistemul automat de reumplere au mancat cu 75% mai mult, desi satietatea intervenise anterior. “Avem tendinaa de a manca cu ochii si nu la nivelul stomacului nostru, pentru ca stomacul nostru este o masură bruta a cat de mult am mancat”, explica Wansink.

Iata cateva exemple care explica cele de mai sus:

Marimea conteaza.  Da, este vorba despre o iluzie optica: cu cat farfuria este mai mare cu atat cantitatea de alimente de pe farfurie pare mai mica, iar capacitatea noastra de a estima caloriile din portiile mari cantitativ scade.

Si culorile contrastante sunt o influenta benefica asupra aportului de alimente. Un alt studiu al lui Wansink ne arata ca vom consuma cu 22% mai multe alimente atunci cand culoarea acestora este aceeasi cu cea a farfuriei pe care sunt servite (paste cu sos Alfredo pe o farfurie alba sau cu sos de rosii pe o farfurie rosie). Se pare ca „ vinovata” de aceasta situatie este partea periferica a creierului care nu poate fi activata decat in prezenta contrastului.

„See-food diet” a fost una dintre concluziile revolutionare, dar atat de adevarate ale lui Wansink. Cu cat vedem mai mult cu atat mancam mai mult. De exemplu, vom manca mai multe bomboane dintr-un recipient transparent decat daca acestea ar fi intr-un recipient opac. Este una dintre concluziile care, din punct de vedere nutritional ne poate avantaja, daca vom inlocui alimentele nesanatoase cu cele sanatoase. In intampinarea acestei afirmatii a venit studiul lui Wansink in care au fost evaluate peste 200 bucatarii ale femeilor din America: cele care aveau la vedere cerealele cantareau mai mult cu circa 9 kg fata de cele la care acestea nu existau sau nu erau vizibile; cele cu bauturi carbogazoase la vedere cantareau cu 10-11 kg mai mult, iar cele cu fructe vizibile cantareau cu 5 kg mai putin.

Alaturi de vizibilitate, un alt indicator important si definotoriu in ceea ce priveste cantitatea de alimente este asezarea recipientului in care se regasesc alimentele respective. Cu cat suntem mai aproape de recipient, cu atat avem tendinta de a manca mai mult.

Atunci cand Wansink a tranformat jumatate din Hardees intr-un restaurant cu lumina obscura, cu muzica linistita in surdina, a constatat ca invitatii la studiu au mancat mai putin, mai incet si cu mai multa satisfactie. Astfel a rezultat urmatoarea sa concluzie: mediul ambiant conteaza.

Citind toate acestea am putea spune: „ sunt mai puternic decat o farfurie care nu este in contrast cu mancarea mea, nu am nevoie de un mediu placut sa am grija ce si cat sa mananc”. Cu toate acestea, realitatea este exact asa cum am prezentat-o mai sus si cred ca ar trebui sa incepem sa acordam atentie acestor lucruri si astfel le vom constentiza si le vom putea transforma in avantaje pentru noi. Si atunci putem spune ca suntem stapanii aportulului alimentar.

Fiti atenti la toate aceste aspecte de acum inainte! Folositi-va de aceste informatii si tranformati mediul in aliatul stilului vostru de viata! Fiti stapanii actiunilor voastre!

Autor: Cristina Toma, nutriționist sportiv