Rezolutii: ”Limitless pentru mine este ca atunci cand o pasare care a fost la pamant, reuseste pentru prima data sa zboare.”

Emilia Maria Lucaci are 28 ani si declara ca este ”Limitless all the way”. In 4 luni de program a pierdut 15 kg, dar vrea sa continue pana la 20.

La inceputul anului 2016, ce continea lista ta de rezolutii? Se numara Limitless printre ele?

La inceputul lui 2016 cam toate planurile mele vizau doar aspecte profesionale. Pe plan personal nu indrazneam sa imi mai fac planuri. Stiam cumva ca cel mai important pentru mine era sa mai scap de cateva kilograme din cele peste 20 pe care le aveam in plus, dar dupa cate incercari facusem, renuntasem sa mai sper. Am dat chiar si hainele in care nu mai incapeam, crezand ca pentru mine asta va fi situatia de acum incolo… am sa mor grasa!

De Limitless auzisem, dar mi se parea a fi un program la care eu nu voi ajunge niciodata! In primul rand, stiam ca se desfasoara doar in Bucuresti. In al doilea rand, vedeam Limitless ca un program exclusivist si foarte greu de parcurs, creat mai mult pentru oamenii care au deja o forma fizica bunisoara si vor doar sa se mentina.

Nu incapea in imaginatia mea ideea ca eu m-as putea apuca de un astfel de program fara sa ma simt privita cu toate prejudecatile din lume si fara a fi „grasa aia din spate care nu tine pasul cu ceilalti”, asa cum m-am simtit de multe ori la multe alte sali.

Dupa anul care a trecut, ce contine acum lista de rezolutii pentru 2017?

In primul rand vreau sa am grija de mine, sa imi imbunatatesc rezultatele obtinute in plan fizic si sa ajung la forma  pe care mi-am dorit-o mereu. Nu neaparat patratele, dar vreau sa pot merge la shopping fara vesnica replica „Imi trebuie un numar mai mare!”.

Care a fost momentul care te-a facut sa iti dai seama ca ai nevoie de programul Limitless?

Cand am aflat ca Limitless ajunge si in Iasi, am inceput sa pun intrebari. Aveam cunostinte care parcursesera programul in Bucuresti si Bacau. Am sunat, am întrebat, am primit lamuriri si, undeva pe la sfarsitul lunii iulie, am decis ca Limitless nu este asa cum credeam, ci ar putea fi chiar acel fresh start de care aveam nevoie.

Cu ce ai asemui programul Limitless?

Limitless pentru mine este ca atunci cand o pasare care a fost la pamant reuseste pentru prima data sa zboare.

Care ar fi cuvantul care te-ar caracteriza pe tine, cel / cea de la intrarea in program? Dar cuvantul care te-ar caracteriza acum, dupa ce ai participat in program?

Inainte de Limitless – resemnata.

Dupa 4 editii Limitless – increzatoare (si fericita, si multumita, si mandra de mine, si… si… si…).

Cand ai simtit ca esti pe drumul cel bun in cadrul programului?

Cred ca cel mai mult m-am convins dupa 3-4 saptamani. Am observat cum corpul meu se schimba, cum nu mai simt deloc pofta de dulce, cum planul alimentar pe care il aveam si antrenamentele imi dadeau energie si cum incurajarile si sustinerea primite ma faceau sa am incredere ca voi reusi!

Cat de dificil a fost sa respecti planul alimentar primit si ce aliment ti-a lipsit cel mai mult in aceasta perioada?

Planul alimentar ma asteptam sa fie tare greu de urmat. Credeam ca imi vor lipsi toate mancarurile acelea pline de gust (si calorii…) si dulciurile… si produsele de patiserie (prietenele mele de muuulți ani). Dar, surprinzator, nu a fost asa! Probabil ca, avand tot ce ii trebuie, corpul meu nu mai cerea micile placeri care lasau in urma kilograme in plus.

Psihologic vorbind, insa, am avut momente in care ziceam eu ca ma rasfat (dar de fapt ma porceam in buna regula) si mai incercam sa mananc ceva dulce sau ceva fast-food (cu care am avut o relatie stransa vreun an) daaarrr… Surprizaaa! Corpul meu nu mai accepta! Cum mancam ceva aiurea, cum ma simteam rau, aveam stari de greata sau sete excesiva ori daca o ”comiteam” seara, a doua zi aveam mainile si picioarele umflate. Asa ca, usor, usor am invatat sa ma rasfat si altfel.

 Poti spune ca acum esti in cea mai buna forma a ta?

Nu… Poate in cea mai buna forma de vreo 3 ani incoace, dar pana la a ajunge la cea mai buna forma a mea mai am ceva drum de parcurs!

Limitless isi propune sa construiasca o comunitate de sprijin pentru membri, fiecare participant sa poate apela la ceilalti pentru sprijin, motivatie, inspiratie. Ai simtit acest lucru in perioada petrecuta in program? Te-ai simtit sustinut/a?

Din plin!!!!

Nu as fi putut ajunge pana aici fara Gianina si Daniel sau fara grupul atat de fain care s-a format aici la Iasi. De multe ori, pentru mine, cele mai asteptate momente ale saptamanii erau serile de antrenament, dar nu numai pentru antrenamentul in sine („check in” la sala era de fapt „ce chin” la sala :)) ci pentru suetele interminabile de dupa, cand, oricat de obositi eram, nimeni nu voia sa sparga gasca si sa plece acasa! Nu mai vorbesc de iesirile periodice si de toate convorbirile telefonice cu antrenorii de fiecare data cand imi scadea motivatia.

Consideri ca de acum incolo te-ai putea descurca pe cont propriu sa continui procesul de mentinere a formei fizice pe care ai dobandit-o acum? Ai acumulat cunostintele si aptitudinile necesare?

As vrea sa cred ca da… Cu toate ca imi este tare tare frica sa nu ma intorc de unde am plecat!

Limitless poate scoate ce e mai bun din oameni, dar si ce e mai rau, kilogramele pierdute. 🙂 Ce a schimbat la tine in bine programul? Crezi ca mai exista resurse / trasaturi ascunse pe care le poate scoate la iveala?

Dintr-o persoana care trecea ca fulgerul prin hol ca sa nu se uite in oglinda, care ajunsese sa isi cumpere haine doar de maaare nevoie pentru ca nimic nu ma mai incapea, sunt acum un om care a inteles ca sa te iubesti pe tine inseamna in primul rand sa ai grija de tine! Dintr-o persoana careia mersul la sala i se parea o umilinta necesara, pentru care sportul era o povara, un lucru inutil care nu da rezultate am devenit convinsa ca a face miscare este placut si chiar distractiv !

Limitless a schimbat modul în care ma vad… Inainte nu ma mai gandeam cu ce ma imbrac pentru ca  aveam impresia ca toate hainele pe mine stau la fel de rau, refuzam de multe ori invitatiile la piscina sau iesirile in oras, stateam in casa cu punga de chipsuri in brate si credeam ca asa sunt eu, asa voi ramane de acum, credeam ca sunt suficient de fericita! Acum stiu ca nu eram fericita… nu eram fericita deloc!

Iata-ma dupa cateva luni intrand cu incredere in magazine ca sa imi cumpar haine care chiar îmi plac, iata-ma seara cu cana de ceai sau apa pentru ca stiu de ce are nevoie corpul meu, iata-ma increzatoare, fericita si cu zambetul pe buze de fiecare data cand ies din casa, iata-ma convinsa ca la vara voi merge la piscina fara sa ma simt privita si judecata din toate partile!

Cum ai incerca sa convingi pe cineva sa intre in program?

I-as spune sincer ca nu e usor (nici groaznic de greu) dar merita:

• pentru fiecare kilogram si centimetru in minus
• pentru momentul in care iti dai seama ca hainele in care nu mai intrai iti sunt largi
• pentru zilele in care te gandesti la cum ai inceput si cum esti acum
• pentru zilele cand realizezi ca nu mai gafai si nu mai transpiri ca un purcel in drum spre serviciu
• pentru ca poti sa urci si tu pe munte cu prietenii fara sa-ti fie lene sau sa-ti dai duhul
• pentru noile prietenii care se leaga cu oameni ca si tine
• pentru ca antrenorii te vad ca pe un om (cu bune si rele, cu nevoile pe care le ai, cu nesiguranta si temerile tale, cu ceea ce ai putea fi) nu ca pe un mijloc de castigat bani
• pentru ca timpul oricum va trece si peste 2-3-4 luni poti ramane in acelasi loc sau poti spune cu mandrie I AM LIMITLLESS!

Ce ti-a dat curaj sa continui programul Limitless?   

Rezultatele altor oameni si toate lucrurile bune pe care le-am citit despre acest program mi-au dat curaj, dar mai ales speranta…

Ce m-a facut sa continui insa, pentru mine e mult mai important: rezultatele mele, transformarea pe care o vedeam la mine in fiecare saptamana, complimentele de la sot si de la cei din jur, hainele pe care a trebuit sa le stramtez la un moment dat, gasca Limitless Iași care mi-a dat incredere in mine, sfaturile nutritionistei (care mi-au deschis efectiv ochii), antrenorii care nu m-au lasat sa renunt nici cand varsam si sufletul din mine la primele antrenamente. Am aflat mai tarziu ca in primele sedinte nici ei nu credeau ca am sa ma tin de treaba, dar nu m-au lasat balta, ci au tras de mine pana am reusit sa duc la capat un intreg antrenament!