Cu opt zile înainte de cea de-a VII-a ediție a Convenției Internaționale de Fitness de la București, care se va desfășura între 22 si 23 aprilie la RIN Grand Hotel, o parte din antrenorii Limitless dezvăluie câteva din motivele pentru care acest eveniment ar trebui să

READ MORE

               În reviste sau pe Internet găsim articole elaborate despre metode ultrasofisticate de pierdere în greutate, de mărire a masei musculare sau forței, produse “minune”, tehnici speciale de antrenament precum și multe alte informații care par a fi destinate

READ MORE

Daniel Doroftea este antrenor Limitless în Iași, iar printre lucrurile care îl pasionează se numără fotbalul (pe care mărturisește că a început să-l practice imediat după ce a învățat să meargă) și cititul. Pasiunea pentru fotbal s-a transformat treptat într-un interes din ce în ce mai mare față de sport, însă

READ MORE

Întrebarea asta are atâtea răspunsuri încât s-au scris colecții întregi de cărți care oferă soluții multiple. Deși în aparență răspunsul așteptat e tipul de ‘Da sau Nu, dar te rog spune-mi Da :)’, realitatea ne poate revela o sumedenie de lucruri despre cum funcționează fiecare din noi. Și totuși hai să încerc să vă spun variantele mele de răspuns: unul scurt și celălalt nițel mai lung.

Cel scurt și fără substrat e ‘da, poți integra deserturile într-un stil de viață în care să arăți și să te simți cum îți dorești în propriul corp’. Nu-i nevoie să te biciuiești, spunându-ți că te vei simți împăcată, relaxată și fericită cu ce vezi în oglindă doar dacă vei renunța definitiv la dulce. Dimpotrivă, de cele mai multe ori acesta e un drum sigur către eșec.

 

După câțiva ani buni în care am trecut prin propriul meu proces de remodelare corporală, dar în care am avut și norocul să asist la transformările membrilor din comunitatea Limitless, am ajuns la concluzia că nu deserturile pe care le-am savurat realmente au făcut acul cântarului să se miște cu spor înspre dreapta. Niciodată, nici măcar o dată.

M-au îngrășat însă toate deserturile pe care le-am mâncat doar ca să am ceva bun și frumos la finalul unei zile care mă consumase. În aceeași categorie intră și dulciurile cu care m-am alinat în zilele în care mă simțeam nesigură și mi-era teamă să pornesc pe un drum care nu mai ducea la jobul pe care îl aveam sau către relația din care făceam parte.

Produsele de patiserie, biscuiții și ciocolata erau integrate într-un gest automat la care eu nu eram prezentă, în care ceream a doua felie de tort doar pentru că nu știam când s-a terminat prima și n-apucasem să simt nicio bucurie. La prima felie eram cu gândul la lista de task-uri pe ziua următoare. Acum știu că toate kilogramele în plus sunt cauza dulciurilor pe care le-am pus în farfurie pe principiul ‘Ei, și dacă deja am făcut-o lată cu ciocolata aia, de acum nu mai contează. Hai să merg până la capăt, oricum deja am eșuat!’. Problema nu e reprezentată de acele momente pe care ți le oferi ție, ci de dulciurile care funcționează drept garnitură perfectă pentru griji.

De câteva săptămâni ascult și citesc destul de conștiincios mai tot ce găsesc despre cercetările lui Brene Brown. Cei de la TED o numesc pe Brene ‘vulnerability researcher’ și cred că asta-i o descriere care surprinde perfect esența muncii sale.

Deși cărțile ei îmi par adevărate colecții de concepte consistente și utile, unul m-a frapat în mod special și s-a transformat într-o temă de gândire de durată. În urma cercetărilor și experienței profesionale acumulate, Brene a ajuns la concluzia că pe tot parcursului vieții există un singur mare regret, unul care ne copleșește în momentele de energie joasă și care ne scade stima de sine. În mod concret, toate pot fi reduse la unul singur: regretul de a nu fi avut suficient curaj. 

14706883_874286619372246_8865791673458833173_o

Curajul este un catalizator esențial pentru orice vis pe care îl avem, iar lipsa lui este singura părere de rău care nu se ameliorează, ci se întețește odată cu timpul.  Acest principiu are tot atâtea declinări ca numărul oamenilor cărora vrem să îl aplicăm și trebuie înmulțit cu toate momentele în care acele persoane n-au răspuns provocării de a evolua și de a crește. De când m-am familiarizat cu teoria lui Brene Brown, în aproape fiecare pauză pe care o prind mai arunc un gând la întrebarea: Uitându-mă în trecut, care sunt momentele în care mai mult curaj m-ar fi putut face azi mai mulțumită și mai fericită în propria-mi piele? Și mai important de atât – Care sunt momentele viitoare pentru care vreau să fiu pregătită să îndrăznesc mai mult?

Emilia Maria Lucaci are 28 ani si declara ca este ”Limitless all the way”. In 4 luni de program a pierdut 15 kg, dar vrea sa continue pana la 20.

La inceputul anului 2016, ce continea lista ta de rezolutii? Se numara Limitless printre ele?

La inceputul lui 2016 cam toate planurile mele vizau doar aspecte profesionale. Pe plan personal nu indrazneam sa imi mai fac planuri. Stiam cumva ca cel mai important pentru mine era sa mai scap de cateva kilograme din cele peste 20 pe care le aveam in plus, dar dupa cate incercari facusem, renuntasem sa mai sper. Am dat chiar si hainele in care nu mai incapeam, crezand ca pentru mine asta va fi situatia de acum incolo… am sa mor grasa!

De Limitless auzisem, dar mi se parea a fi un program la care eu nu voi ajunge niciodata! In primul rand, stiam ca se desfasoara doar in Bucuresti. In al doilea rand, vedeam Limitless ca un program exclusivist si foarte greu de parcurs, creat mai mult pentru oamenii care au deja o forma fizica bunisoara si vor doar sa se mentina.

Nu incapea in imaginatia mea ideea ca eu m-as putea apuca de un astfel de program fara sa ma simt privita cu toate prejudecatile din lume si fara a fi „grasa aia din spate care nu tine pasul cu ceilalti”, asa cum m-am simtit de multe ori la multe alte sali.

Dupa anul care a trecut, ce contine acum lista de rezolutii pentru 2017?

In primul rand vreau sa am grija de mine, sa imi imbunatatesc rezultatele obtinute in plan fizic si sa ajung la forma  pe care mi-am dorit-o mereu. Nu neaparat patratele, dar vreau sa pot merge la shopping fara vesnica replica „Imi trebuie un numar mai mare!”.

Marcel a descoperit sportul in clasa intai, cand a inceput sa joace fotbal. In paralel, a inceput sa aprecieze si fitness-ul si sa se pregateasca pentru a deveni antrenor. Desi jongleaza cu un job full time, o echipa de fotbal si antrenoratul pe cont propriu

READ MORE