1 Aprilie în stilul Limitless

Pentru că doar ce a trecut 1 Aprilie – vestita Zi a Păcălelilor și a distracției generate de farsele mai mult sau mai puțin reușite pe care le facem familiei, cunoscuților, prietenilor… șefilor ?, m-am întrebat câți dintre noi nu ne păcălim singuri atunci când vine vorba despre propria viață, despre propriile idealuri și obiective?

Am să vă povestesc un pic despre cum m-am păcălit eu în „lupta cu kilogramele în plus”.

Prima păcăleală, pe care cred că o experimentează mulți în situația mea, este exact cuvântul acesta „luptă”… De fiecare dată când începeam o dietă nouă, un program nou care promitea minuni, primul meu gând era că am să câștig lupta repede și fără victime colaterale ?. Doar că nu era niciodată așa! Nu mă puteam lupta cu mine. De fiecare dată ziceam „lasă că lipsesc doar de la antrenamentul ăsta” sau „cât rău poate să îmi facă o porceală mică?! Doar de data asta și gata!”…

Numai că așa ajungeam să am cele mai crunte mustrări de conștiință, mă certam în gând de fiecare dată când mergeam la cumpărături, sau cu voce tare în fața oglinzii, dar nu puteam să mă opresc și renunțam! Pur și simplu nu înțelegeam de ce nu merge, de ce nimic nu dă rezultate, de ce… de ce… de ce??? Ajunsesem să fug repede pe lângă oglindă și să mă văd pe mine ca un dușman care nu vrea să îmi dea pace și să mă lase să scot de sub colacii de grăsime corpul pe care mi-l doream.

Mi-a luat mult timp să îmi dau seama că nu este vorba de nicio luptă. Kilogramele acelea în plus făceau parte din mine, iar eu nu aveam nevoie să mă lupt cu mine. eu aveam nevoie să mă iubesc, să imi doresc ce e mai bine pentru mine și sănătatea mea. Iar asta cerea timp – timp să învăț, să mă descopăr și să mă iubesc.

Limitless mi-a arătat că nu este doar despre sport și disciplină, este și despre răbdare, iar eu am fost un om care se păcălea că totul se poate rezolva rapid și că răbdarea este un fel de pierdere de timp.

M-a lovit realitatea de la prima evaluare : greutate 83,3 kg la o înălțime de 1,65 m, vârstă metabolică 43 ani, în condițiile în care vârsta mea reală e de 28. Aici mi s-a rupt filmul! Nu am mai auzit ce alte măsurători au făcut antrenorii (noroc că le-au notat ei pe toate), tot ce îmi răsuna în urechi erau acei 43 de ani! Cum să am vârstă metabolică 43 de ani? Mi se părea incredibil!

Dar un reality check a venit mai dur de la Daniel care mi-a fixat obiectivul pentru primele 3 luni: „să încercăm să ajungi la 72 de kg”. CUUUUMMM? Credeam că nu am auzit bine… cum adică 72 kg? Nu ajung la 55 de kile în 3 luni? Exact ce spuneam mai devreme: TIMP, aveam nevoie de timp, iar în lunile care s-au scurs mi-am acordat tocmai acest lucru. Iată-mă după câteva luni mai răbdătoare și mai sexy ?! Ca să nu mai spun că la ultima evaluare aveam cu vreo 17 kilograme mai puțin și vârsta metabolică de 29 de ani …Yaaay me!!!

Am avut o lungă perioadă în care mă tot păcăleam că nu mănânc mult fără să pricep de ce, totuși, nu slăbesc. Nu înțelegeam utilitatea unui jurnal alimentar și nici prin minte nu-mi trecea că m-ar ajuta cumva. Replica mea generală era că mă îngraș pe bază de stress. Lucru partial adevărat, doar că nu mă îngrășam pentru că …stres, ci pentru că mâncam pe fond emoțional. Dacă mi-aș fi notat măcar în mare ce mâncam, sigur mi-aș fi dat seama cât de haotice îmi sunt mesele și câte chestii nesănătoase aveam în meniu. Mai mult, poate că aș fi schimbat ceva înainte să ajung să nu mă mai pot privi în oglindă!

O altă păcăleală (cu care încă mă mai amăgesc uneori) este că după ce îmi ating obiectivul voi rămâne slabă, bellă și răpitoare fără efort… Mda… aș vrea eu (și fac pariu că sunt mulți alții care și-ar dori același lucru), doar că nu este așa! Am învățat totuși la Limitless ce înseamnă stil de viață sănătos și că nu presupune o viață fără micile plăceri vinovate, ci este mai degrabă găsirea unui echilibru care să nu provoace mustrările alea crunte de conștiință de care vorbeam mai sus. Este esențial să faci mișcare, dar să îți și placă, să nu tragi de tine ca să mergi la antrenamente și să ai la sală un grup de oameni cu care să te simți bine, să te distrezi și pe care să fii nerăbdător să îi vezi.

Deci, dragilor, vă doresc un Aprilie în care să îi păcăliți pe ceilalți, nu pe voi înșivă!