Jurnalul lui Iby – Călătoria mea și a corpului meu în timp, Episodul 4

Postările din ‘Jurnalul lui Iby – Călătoria mea și a corpului meu în timp’ fac parte dintr-o serie de articole care documentează pas cu pas călătoriei Ibolyei în remodelarea corpului său după nașterea celor două fiice gemene ale sale. Iby este membră a comunității de membri Limitless Bacău, iar procesul de 3 luni este susținut într-un membership activ în programul online de slăbire Reset by Limitless dar și de o serie de conversații pe care Iby le are săptămânal cu Andra, fondatoarea programului și din care își extrage parte din motivația și curajul de a face pașii necesari către corpul suplu, sănătos și puternic pe care și-a propus să îl aibă din nou. Episodul 1 poate fi citit dând click aici,episodul 2 aici iar episodul 3 aici.

Săptămâna 3

Iby: Într-una din zilele de săptămâna aceasta soțul meu a ales să mănânce fast-food. A fost foarte, foarte încântat de alegerea lui în primă fază. Câteva ore mai târziu a început să se simtă foarte rău și numai dormind și-a revenit complet. Organismul lui a protestat după o masă de fast-food, și asta după numai două săptămâni și jumătate de când mănâncă sănătos împreună cu mine. Nu m-am bucurat că s-a simțit rău, dar m-am bucurat că și-a dat seama de greutatea și de importanța alegerilor noastre alimentare. Când mănânci zi de zi fast-food, organismul tău va amorți și nu îți va mai da semne, aparent se va simți bine. Ne transformăm în funcție de ce alegem să mâncăm cel mai des. Eu aleg în continuare sănătatea, deși în primele săptămâni n-a fost mereu ușor.

Andra – Vorba cea bună 

Săptămâna asta m-am bucurat să o revăd pe Iby față în față. Ne auzim săptămânal la ora noastră pe Skype, iar tehnologia e cu adevărat salvatoare pentru distanța de 300 km care e de obicei între noi. Însă de data asta Iby mi-a făcut supriza să ne putem face ora față în față.

Iby, la propriu, sub apă. Înainte de sarcină, atunci când corpul său era așa cum și-l dorea.

De când mi-am luat misiunea asta de a sta umăr la umăr cu Iby în toată transformarea și drumul pe care îl are de făcut, m-am așteptat să nu fie întotdeauna simplu. Într-una din ședințele noastre trecute am resimțit chiar intens că trebuie să îi dau toată forța și încrederea de care are nevoie și care nu îi e întotdeauna la îndemână deocamdată.

Îmi amintesc un moment, când pentru că sărise de masa de seară, a doua zi de dimineață s-a trezit cu o foame greu de stăpânit. Firesc pentru corpul uman să ceară vocal să fie alimentat, când am sărit prea multe ore din programul de mese. Așa că a cedat. A cedat și a mâncat porție aproape dublă și nu din ‘alimentele permise’. Așa că în conversația care a urmat, avea pe ea însăși o supărare la fel de greu de stăpânit ca foamea intensă din acea dimineață. Se simțea ca și cum ar fi stat prea mult sub apă, fără aer. ‘Aerul’ fiind în cazul ăsta certitudinea că va reuși.